Brand Moldova. Partea 1: O privire din interior

S-ar părea că noțiunea de brand se utilizează doar în contextul produselor și serviciilor, însă există și personal brand dacă ne referim la imaginea unei persoane, și brand de țară (country brand) – dacă avem în vedere imaginea unei țări. Astăzi îmi propun să vorbim, in stricto modo, despre brandul de țară.

Mândria națională

În ce caz am putea spune că o anumită țară este un brand de succes? Probabil atunci când este o țară ce atrage străinii care vor să o viziteze, să emigreze acolo pentru studii, pentru lucru și viață. Este o țară ce le promite întreprinzătorilor de peste hotare că acolo ei vor putea face și mai mulți bani, motivându-i să investească în economia ei. Totodată, și nu mai puțin important, aceasta este o țară care își menține cetățenii și îi motivează să învețe, să lucreze și să locuiască anume în țara lor.

Când ne imaginăm casa unui american, în față ne apare o casă albă cu o curte verde, frumos amenajată și, desigur, cu un drapel mare alb-roșu-albastru cu linii și steluțe. Noi am putea avea diferite păreri despre americanii, dar este un aspect cu care vom fi de acord cu toții – un aspect care le este indispensabil – National pride. Pe cât de indispensabil, pe atât de straniu… Statele Unite ale Americii, de facto, au apărut în secolul al XVI-lea, când primele colonii britanice s-au stabilit pe coasta de est. Cu toate acestea, istoria furtunoasă a țării, dezvoltarea rapidă, ambiția și American dream au contribuit la aceea că, în ziua de astăzi, această țară este una despre existența căreia, probabil, cunoaște oricare persoană care poate citi și scrie.

Când vorbim de mândria națională, ne gândim și la o altă țară (o altă extremă) – Federația Rusă, populația ei, dacă nu în viața cotidiană (ca în cazul americanilor), dar cel puțin în situații extreme și în momente de criză, demonstrează minuni ale patriotismului.

Iar noi? Cât de mândri suntem de țara în care trăim? Ce ar face majoritatea moldovenilor în cazul în care ar apărea necesitatea să ocrotească propriul pământ? Câți și-ar aminti de rudele de peste hotare și ar emigra în cazul primelor semne de situație critică? Câți ar prefera să simuleze orice boală, doar ca să nu fie recrutați?

Cum se naște patriotismul

Patriotismul, ca noțiune, este atât ceva ce se moștenește de la părinți și se transmite omului din cercul lui de comunicare, cât și ceva ce se insuflă de către concetățeni. Ce ne face să fim mândri de țara în care trăim? Probabil, în primul rând, oamenii talentați ai acestei țări și, în particular, acei care o fac cunoscută și peste hotare – oamenii de știință, inventatorii, poeții și scriitorii, muzicienii și compozitorii, dansatorii. Totodată, și moștenirea care ni se transmite – tradițiile și datinile strămoșești, folclorul.

Mândria națională, în același timp, este bazată și pe istoria țării. Ce înseamnă că o țară are o ”istoria glorioasă”? Aceasta presupune acea durere prin care a trecut poporul cândva – când, cu prețul unui sacrificiu foarte mare, a reușit să se mențină pe picioare, a reușit să-și păstreze independență. Moldova are personalități de care ar putea să se mândrească și din această perspectivă.

Nivelul de trai

Dar dacă vom monitoriza sursele media în ziua de astăzi, putem observa că termenul de ”patriotism” deja demult a cedat locul unor alte noțiuni – ”nivel de trai” și ”satisfacție”. Astfel, actualmente, mândria, pentru o bună parte a populației cu înclinații hedoniste, se rezumă la cât de satisfăcut este omul de viața lui cotidiană. Aceasta este un capitol foarte interesant. Dacă ne orientăm după Barometrul Opiniei Publice sau cercetarea GALLUP, care se organizează în Moldova de câteva ori pe an deja de mai mulți ani la rând, remarcăm că populația noastră nu este mulțumită de viața, îi pare că țara merge în direcția incorectă și, în general, precum a demonstrat și experiența companiei Magenta Consulting în timp de 8 ani de cercetări, oamenii noștri sunt tentați să aprecieze negativ aproape tot ce este legat de țara lor.

Ograda vecinului

Aici este binevenită o mică abatere. Cum credeți, în care dintre următoarele cazuri nivelul de insatisfacție a populației este mai înalt:

1) Țara este săracă și nivelul de trai este foarte jos pentru majoritatea covârșitoare a populației (spre ex., gândiți-vă la vreo țară din Africa Centrală);

2) Țara este foarte bogată și marea majoritate a populației are un nivel înalt de trai (spre ex., gândiți-vă la Elveția);

3) Țara este împărțită în straturi – 75% din populație trăiește destul de rău, vreo 20% – bine și vreo 5% – foarte bine.

Cum credeți, per general, populația cărei dintre aceste țări se simte mai nefericită? S-ar părea că răspunsul este evident – dacă omul trăiește rău, cum poate fi el fericit? Dar, de fapt, fericirea este puțin mai complicată. Pentru ca să fim fericiți ne este suficient să știm că toți trăiesc la fel ca și noi, chiar dacă acest ”la fel” înseamnă ”la fel de rău”. ”Rău” și ”bine” sunt două concepte relative. Și chiar dacă Moldova este o țară, populația căreia trăiește foarte bine în comparație cu o bună parte a statelor africane, fiind o suburbie a Europei, Moldova nu se compară cu Nigeria sau Somali, ci se compară cu Italia, Portugalia, Elveția. Iar această comparație, fiind în defavoarea Moldovei, îi face pe moldoveni foarte nefericiți.

”It’s the other way around”

Dar să revenim la patriotism. Moldova, ca și orice altă țară, își dorește o imagine bună și, este foarte posibil, că dacă un portughez i-ar spune unui moldovean – ”Eu te invidiez așa de mult, tu trăiești într-o țară minunată, aș vrea și eu să trăiesc în țara ta”, moldoveanul ar zâmbi flatat și s-ar simți foarte mândru de țara lui. Și toți moldoveni s-ar simți așa. Însă, spre regret, cum ar spune americanii, ”it’s the other way around”. Cum să le placă altora de noi, dacă nouă înșine nu ne place de noi?

Cu toții știm doar că la noi totul este rău, și, cu toate acestea, mai mult de jumătate din populație are un calculator conectat la internet în gospodărie și marea majoritate are cel puțin un telefon mobil. Dacă am reuși să apreciem ce avem noi, să apreciem talentele noastre și, în primul rând, să le cunoaștem… Dacă am reuși să vrem să facem ceva aici, pe loc, fără a emigra peste hotare în speranța că acolo totul va merge de 100 de ori mai simplu… Da, în anumite momente o să fie mai bine, dar nu totul va fi perfect. Doar acei care au locuit o vreme peste hotare știu cât de mult timp trece, până ce viața de emigrant devine stabilă, până acest ”acolo – moldovean și aici – străin” capătă respectul localnicilor, până își face prieteni noi…

Ideea care am vrea să o evidențiem este că: uneori, pentru a începe a aprecia ceea ce ai, e bine să te gândești la acela care are mai puțin și dacă noi, moldoveni nu ne vom iubi țara, dacă noi nu vom dori să rămânem aici și dacă nu ne vom simți mândri că ne-am născut anume aici, cum poate altcineva să înceapă să ne respecte?

Am reușit să călătorim în Grecia și Bulgaria, SUA și Italia, Franța și Portugalia, dar cât de bine ne cunoaștem țara în care ne-am născut și în care trăim? Noi vrem ca turiștii străini să ne viziteze, însă câți moldoveni ar putea să arate unui turist unde se află Muzeul de Etnografie și câți ar putea să-i povestească unui străin ce locuri el ar putea vizita, dacă merge în nordul țării?

Așa e folclorul nostru care ne învață să ne gândim că atunci ”când s-o-mpărțit norocul, fost-am eu dus la lucru” … și că ”la toți le-o dat cu carul, numai mie – cu paharul”. Dar oare chiar nu avem cu ce să ne mândrim și ce să le povestim celor care ne vin în vizită?

Știați că în timp ce SUA se forma în secolul al XVII – lea, capitala țării noastre se fondase deja în 1436, iar orașul Bălți – în 1421?

Cum credeți, cum poate fi marit “national pride” in Moldova?