Dansurile sunt pe toate posturile TV, de ceva vreme, și în publicitatea de la diverse companii. Dar ne fac dansurile să cumpărăm?
Nu mă influențează publicitatea, dar o privesc – asta spun circa 80% din consumatorii care apoi merg și cumpără. Inclusiv eu. Dar de ceva vreme, o mulțime de companii își promovează produsele cu dansuri. Ciudat după părerea mea.
[bctt tweet=”Ați observat un trend în reclama moldovenească? Dansuri, pentru a promova fericirea. Dar asta dorește clientul?” username=”dslonovschi”]
Mai sunt și altele…
Dansurile ba, cumpărături da?
Pentru o națiune care preferă să sprijine pereții pe la discoteci și cu loc de onoare în topul supraponderabilității, am în vedere. Aș înțelege acest fenomen în Cuba, unde locuitorii au salsa în sânge și se adună seara pe Malecon în Havana pentru a dansa. Noi, da, ne lăudăm cu Joc și Codreanca, dar să fim onești, numărul acestor dansatori nu e nicidecum reprezentativ pentru Moldova.
Între emoții și numere în publicitate, noi alegem sentimentele. Așa spun majoritatea cercertărilor. Din această cauză, la TV mai tot timpul în publicitate vedem invocată familia, ospitalitatea, generozitatea, tradițiile – toate valorile prin care ne identificăm noi moldovenii. Dar sunt oare dansurile parte din ele?
Dansurile sub lupa psihologilor
Psihologic, prelevanța emoțiilor în luarea deciziilor e explicată prin faptul că acestea se află în sistemul limbic. Un centru primitiv al creierului nostru, unde se află nevoia de satisfacere a necesităților noastre vitale, de autoconservare, sentimentul de apartenență la o comunitate, dragostea, chiar și înjurăturile. Centrul nostru impulsiv, mai în scurt.
Tot ce ține de “la rece” – rațiunea, limbajul, cifrele – se află în neo-cortex. Cele două, din păcate, nu mereu fac o bună echipă. Iar cînd mesajele sunt adresate direct limbicului, despre decizii raționale cu greu se poate vorbi. Dar trezesc dansurile emoții, mai ales într-o audiență preponderent sedentară?
Dansurile sub lupa de marketing
Eu personal sunt adept al faptelor. Dați-mi beneficii, dovezi și argumente și atunci cumpăr. Dar admit că aceasta nu e valabil pentru toți. De aceea, am decis să cercetez subiectul și am descoperit că nu sunt unicul interesat.
Doi doctori în științe din SUA, Carla Stalling Walter, PhD in Dance History and Theory și Loay Altamimi, PhD in Management Information Systems au efectuat o cercetare despre influența dansurilor în publicitate asupra comportamentului consumatorilor. La cercetare au participat respondenți din SUA și Franța. Și iată ce au descoperit.
La peste 100 de participanți le-au fost date 3 spoturi care includeau dansuri și un voiceover scurt.
- 69% au spus că le place publicitatea cu dansuri, iar femeile și-au manifestat simpatia față de acest tip de publicitate mai mult ca bărbații
- 53% au considerat că prin dans se dorea imprimarea unei anumite imagini produsului promovat
- Majoritatea au atestat că publicitatea le-a determinat emoții pozitive, iar mulți s-au imaginat dansînd ei înșiși
- Cu toate acestea, 80% au spus că dansurile nu le-a trezit nevoia de a cumpăra produsul.
Factori ce determină reticența față de efectuarea unei cumpărături sunt mulți și nu e neapărat că anume dansurile sunt iritante. Majoritatea au spus că le-a plăcut, dar aceasta nu i-a făcut să scoată portmoneul. Ce efect asupra vînzărilor are publicitatea cu dansuri la noi în Moldova le vor spune agențiilor de la noi cifrele. Eu sunt totuși curios ce emoții trezesc ele în consumatorii de la noi.
Tu ce simți cînd vezi publicitate cu dansuri?
[…] Nu mă influențează publicitatea, dar o privesc – asta spun circa 80% din consumatorii care apoi merg și cumpără. Inclusiv eu. Dar de ceva vreme, o mulțime de companii își promovează produsele cu dansuri. Ciudat după părerea mea, scrie pe blogul său directorul general al companiei Magenta Consulting, Dumitru Slonovschi.. […]