După întâlnirea în premieră cu un reprezentant al Facebook-ului am rămas cu impresii contradictorii. M-a impresionat. În primul rând, pentru că s-a întâmplat în Moldova. Apoi, pentru numeroasele semne de întrebare și reacții în presă pe care le-a determinat. M-a decepționat pentru poziția companiei pe care a promovat-o printre rânduri și rezervarea cu care reacționat la unele propuneri. Aceasta în timp ce mesajul ei se referea la o anumită doză de relaxare ce ar trebui să vină din partea persoanelor publice prezente pe rețeaua de socializare. Dar, să fiu mai explicit.
Numărătoarea inversă a început
Responsabilă de politici și guvernare, Elizabeth Linden și-a axat mai mult mesajul pe alegeri. Pe succesul pe care îl au politicienii din diferite colțuri ale lumii, dacă au o abordare mai neformală pe Facebook. A fost acest mesaj plasat la întâmplare? Nu cred. Alegerile în Moldova sunt pe la 13 luni distanță. Iar campania electorală, deși nu i-a dat oficial nimeni startul e în plină desfășurare. Competiția din electoralele de anul viitor , intuiesc, va fi cea mai activă și dură. Mai ales online. Chiar dacă mulți funcționari și persoane publice de la noi au venit acolo unde le este și electoratul, pe Facebook, conținutul pe care îl propun este destul de neinteresant. Cu declarații aproape fără personalitate, inspirate, probabil, de prin cărți de succes, și scrise de mâna unei echipe responsabile de imagine.
Nu cred că demnitarii trebuie să-și pună la vedere viața privată, dar modul în care aleg să comunice necesită o doză mare de sinceritate. Nu cred nici că ideea de a plasa conținut personal, gen poezii, fotografii și glume, așa cum ne-a exemplificat Elizabeth Lindon cazul liderilor de stat din alte țări, ar avea la noi priză. Electoratul nostru încă nu s-a dezobișnuit de imaginea demnitarului extrem de serios și concentrat. Prin urmare, prea multă deschidere nu va face prea bine, dar o doză mare de sinceritate și originalitate în mesaje este necesară.
Un argument în favoarea acestei idei – 340.000 de alegători din Moldova au cont pe Facebook. Tot ei constituie 24.7% din participantii la alegerile din 2010 si 9.6% din populatia republicii, conform datelor de la statistică.Cercetările mai arată că mulți dintre alegători își formează deciziile discutând cu vecinii, prietenii, cunoscuții. Deci, teren de câștigare a simpatiilor și mărire a electoratului sunt. Iar click-urile și numărul de like-uri nu sunt unica modalitate de cuantificare a succesului, așa cum se crede din păcate la noi.
În afară de politică
Ceea ce m-a surprins, a fost faptul că în timp ce promova deschiderea persoanelor publice față de fanii de pe Facebook și chiar abordarea unei atitudini mai relaxate, reacțiile la propunerile din partea publicului, au fost întâmpinate cu multă reticență. De exemplu, propunerea ca Facebook să devină un soi de “guvern” virtual care să elibereze certificate sau chiar să oficializeze căsătorii. Într-o manieră rezervată, reprezentanta Facebook a preferat să anuleze orice idee că așa ceva ar fi posibil.
De asemenea, mi-a displăcut și poziția reprezentantei unei companii aparent prietenoase față de concurenți. Calificându-le din start drept “site-uri clone”, ceea ce a comunicat mai departe și-a pierdut oarecum din valoare.
La final, despre cea mai bună întrebare. Așa cum a promis Magenta Consulting când a lansat invitația, am avut un premiu pentru aceasta. Întrebarea câștigătoare a fost despre condițiile de muncă de la Facebook și cum reușesc ei să-și țină angajații mai mult la serviciu. Răspunsul a fost prin condiții lejere – masă de ping-pong, mâncare la serviciu, posibilitatea să ieși liber la o plimbare, plus egalitatea dintre angajați. Mie răspunsul mi s-a asociat cu Google. Dar în discuții cine de la cine “clonează“ nu vreau să mă lansez.
