Университет это тебе не кофе пить.

Astăzi am comis o crimă – am intrat în lift, în ASEM, cu o cafea în mână.

În aceste săptămâni sunt membru al comisiei la examenele de stat, facultatea de Marketing, ASEM – responsabilitatea mea socială pentru domeniul în care activez. Examenele încep la ora 8.00 dimineața. Nu sunt o persoană prea matinală, respectiv am nevoie de mai multă cofeină. Înainte de a merge la examen, am cumpărat o cafea din aparatul vending şi, respectiv, am intrat în lift.

”A ну пошёл вон отсюда!” Aud eu cert în adresa mea.

Probabil este doamna de serviciu, m-am gândit eu. NU, era o Doamnă, profesoară în ASEM, care, din câte știu, este implicată de mult timp în procesul didactic la facultatea de Marketing. Analizând tot limbajul corpului, am înțeles că se referă la cafea, și anume că nu este permis cu cafea în lift.

„Doamnă… mi se pare cam obraznică adresarea Dvs.”

Ce a urmat în continuare … îmi este rușine să descriu. În primul rând că se petrecea în fața studenților și chiar am roșit, dar nu pentru mine ci pentru interlocutorul meu, deşi la ieșire din lift nu mai era un dialog dar un monolog teatral al doamnei. Nu am răbdat, m-am întors din drumul meu și o întreb: „Dar care este de fapt problema?” Ne-am făcut observații reciproce, „Eu am părerea că vorbiți urât – asta e, la revedere!”. „Kак хочу так и говорю” a zis “exemplul pentru studenți” și si-a continuat calea cu monologul amplificat pe tot etajul.

De fapt, scriu aici nu pentru a mă justifica sau a-mi consola abuzul verbal.

Consider că este o problemă gravă de gândire în instituțiile de învățământ, nemaivorbind de calitatea cunoștințelor oferite. Cumva s-a păstrat stereotipul de superioritate al profesorului căruia i s-a transmis neoficial poziția de dominare. Deci, unii profesori au dreptul practic la orice, să strige, să te înjosească, sa-și bată joc, să cerșească mită…

Consider că sunt 2 motive grave:

1. Selecția personalului didactic. Aici mă refer atît la cunoștințele teoretice, cît și la cele practice. Nu vreau să intru în polemică cine și cum trebuie să organizeze examinarea unor profesori sau să se interzică dictarea la prelegeri etc., căci aici nu mai dăm de capăt.

2. Impotența studenților să schimbe lucrurile. O bună parte nu au nevoie de schimbări, căci instituția superioară de învățământ este un tunel de tranziție spre lucru, care asigura biletul de intrare, nu neapărat pentru cele mai bune poziţii. O altă parte din studenți nu sunt încurajați să CEARĂ schimbări: calitatea materialului predat, atitudine civilizată, condiții, permisiuni etc.

Dragi studenți, sistemul educațional este organizat pentru VOI, cereți schimbări de mentalitate!

Nu vă place profesorul sau conducătorul de teză, scrieți cerere şi schimbați-l!

Posted by Dumitru Slonovschi

Ce părere ai despre articol?

Lasă un comentariu