Training de peste mari si tari

Mulți fac training-uri și toți merg la training-uri în ziua de azi. Probabil este bine. Cred că acum se dezvoltă un start de antreprenori crescuți pe training. Adică, pe spusele unui trainer. Mai des, trainerul este judecat prin aparența sa, prestația publică, glume etc. – voi le știți. Mai rar, oricum, participanții se întrebă despre experiența acestuia, prin câte afaceri a fost trecută cunoștința acestuia, câți clienți reali a ajutat – dar mai important care este pregătirea academica. Dar oricum, după un training, în special unul motivațional, ai un motoraș în fund care te ține vreo săptămână. Eu mi-am tras câteva concluzii:

Studiile nu mai contează, dă-i cu training

Studiile la universități, diploma de master, brandul universității – aparent nu mai contează. Cumva ele contează doar pentru corporate world. Pentru că după așa studii mai rar am observat tinerii să se lanseze în afaceri. Ei aleg companii mari, internaționale, cu posibilități de migrare între filiale etc.

Pe de altă parte, avem generația de “self made”, care probabil de asemenea este foarte bine. Această generație crește pe cărți motivaționale, merge la traininguri și cursuri care in câteva zile îi fac proprietari, CEO, owneri, directori generali etc. Această generație, ca roboții aplică tot ce aud la training, pentru ca asta a spus trainerul – este clar și concret. Și asta tot e bine. Doar că … din cate observ, succesul este de scurta durată, pentru că nu este fundament teoretic Dar și pentru asta a fost inventat un termen – EXIT. Mai mult, un fail = EXIT, iar un EXIT = experiență. 🙂

Dacă-i străin, precis are dreptate.

Ceva timp în urmă am asistat la un training unui expert din străinătate. Doamnă știa despre ce vorbește și m-a impresionat tare mult că ea vorbește din experiența tare vastă de cercetări de marketing. Dar vorbea desper cele mai simple cercetări posibile, incipiente. Iar audiența ei o mânca cu tot cu cuvinte. Acestea se discută la noi pe piață de minim 10 ani –  dar nu. Ce știu moldovenii.

Eu nu vreau super și ieftin.

Eu vreau scump dar ajustat nevoilor, nu neapărat super. Recent, am fost convins de promo, destul de bun apropo, să merg la un eveniment. Nu vreau să zic nimic despre el. Probabil în acea zi eram mai îngândurat și nu am trecut prin mine toată informația. Am fost convins de promo – super, nemaipomenit, unic, deosebit etc. Aceste cuvinte au creat un diamant în platină.

Eu dacă aș putea, aș interzice cuvintele super, calitativ, ieftin, bun etc – din marketing. Și observ cu câtă ușurință suntem prinși ce aceste cuvinte când facem comunicare sau mesajele de marketing.

Dar mergeți la traininguri. Oricum.

Posted by Dumitru Slonovschi

Lasă un comentariu