Câți dintre voi au primit sms-uri de la companii, care încearcă să vă vândă ceva, cărora nu le-ați dat numărul dvs. de telefon? Câți au primit email-uri nedorite, în care cineva, vă vinde un produs, iar voi niciodată nu ați înaintat o cerere de ofertă sau v-ați înscris la promoțiile acestora?! Sunt sigur că sunt mulți, precum eu.
Eu sunt extrem de indignat, în momentul în care primesc aceste mesaje nedorite. În primul rând, pentru că informația mea de contact, aparent, nu-mi mai este personală și nu-mi mai aparține doar mie. Eu sunt un rând într-o bază de date Excel. Iar în al doilea rând, eu nu sunt privit ca o personalitate, căruia i-ar plăcea sau nu un anumit produs/serviciu sau ar avea anumite preferințe, eu nu sunt abordat ca Dumitru, eu sunt abordat prin metoda ”a vdrug?!”.
“Vdrug”, apropo, merge destul de bine – cu o statistică de 10% la deschidere. Oricum după primul spam, bradul dvs. scade în valoare.
Am scris mai devreme despre relationship marketing și chiar și marketing cumătrial, cum l-am redenumit eu, despre cum avem grijă de clienții noștri și de ce este important să le personalizăm mesajul, ca în loc de ”Bună ziua, dragă rând din Excel, a vdrug o să vă placă ce am de oferit.” în ”Bună ziua, dragă Dumitru, știm că folosiți brățara noastră inteligentă și vrem să vă cerem părerea, iar dacă sunteți satisfăcut de ea, vrem să vă aducem la cunoștință de generația nouă a acestei brățări care are…”.
Acest post nu va fi însă despre cum ne abordăm clienții, dar despre cum le cerem voie să îi abordăm. Acest post este despre permission marketing.
Permission Marketing.
Acest concept, pe cât de simplu tot atât de genial, este descris în cartea lui Seth Godin, care-i genial la fel. El spune așa: ”Permission marketing is the privilege (not the right) of delivering anticipated, personal and relevant messages to people who actually want to get them. It recognizes the new power of the best consumers to ignore marketing. It realizes that treating people with respect is the best way to earn their attention.”
Cuvintele cheie fiind ”want to get them”. Nu aveți nevoie de clienți care nu au nevoie de voi, deci nu aveți ne voie de baze de date, cu persoane, care idee nu aveți cine sunt ele. O bază de date cu 100 clienți, despre care știți totul, și care au acceptat să vă dea informația sa personală, valorează mai mult decât cea “de la S*****t” ;).
Deci ce facem?
Rugăm clientul să ne dea datele sale de contact, în cazul în care este de acord să primească mesaje promoționale din partea noastră.
Cum îi cerem datele?
- Putem face acest lucru după finalizarea cumpărăturii sau după utilizarea unui anumit serviciu. Acest client, va fi mult mai deschis să citească mesajul dvs. mai ales atunci când este unul relevant pentru el. De exemplu, chiar dacă m-am înscris la o tombolă de la Top***p, eu nu le-am permis să imi trimită sms-uri de fiecare dată când au o promoție. Sau niciodată nu le-am dar numărul meu de telefon celor de la ****** Fitness, dar ei mi-au scris sms și chiar m-au și sunat.
- Dacă aveți un site, puteți plasa un buton de înscriere la știrile dvs. Clientul singur ia decizia să se aboneze la știri și acest client este unul foarte valoros. Pot fi create liste de clienți în MailChimp, care se suplinesc cu cei ce se înscriu pe site, și de unde direct se și trimit aceste mesaje în newsletter-e stilizate.
- Dacă aveți un site e-commerce, după cumpărare, având deja datele clientului, îi puteți adresa întrebarea dacă e de acord să primească mesaje de la dvs și să utilizeze datele de contact pentru a face acest lucru, sau îi dați oportunitatea de a bifa opțiunea de abonare la știri.
E foarte simplu acest Permission Marketing, daca l-am face. Însă asta ar fi, evident, un drum mai lung și lent de a crea o bază de date numeroasă, dar mult mai valoroasă decât oricare alta, pentru că-s ai voștri. Apoi, utilizați marketingul relațional și cel cumătrial.
Și aveți grijă de acești clienți, ei sunt mai mult decât rânduri în Excel :).
